28 comentarii to “Scrie-mi”
Lasa un comentariu
Adelina si Liviu Varciu
adrian enache
Amalia si Ilie Nastase
anca pandrea
biblioteca vip
clinica med new life
concerte
cristian mihailescu
cristi brancu
Dan Teodorescu si Melania Medeleanu
dinu si deea nicoleta vascan
divort monden
divort vip
face book
felicia filip
Feriti-va de falsii stapani
Lucia si Catalin Crisan
Madalin Voicu si sotia
mel gibson depresiv
mel gibson maniac
Mioara si Petre Roman
Mutu si Alexandra Dinu
muzica
muzica videoclip
nicoleta avscan
nicolet avascan
nicoleta vascan
nicoleta vascan psiholog
nicoleta vasvan
opera
paula chirila testul arborelui
Pe dinafara trandafir pe dinauntru bors cu stir
psiholog
psihologie cabral
psiholog nicoleta vascan
psiho vip
romania mare
testul arborelui
vedeta
vedet aemisiune tv
vedeta emisiune tv
vedeta face book
vedete emisiune tv
voci vip
Zece sfaturi ca sa eviti depresia
Buna seara. Urmaresc aparitiile dvs. pentru ca dati multe lectii de viata si am ce sa invat de la dvs. Si eu fac facultatea de psihologie, pentru ca eu am avut o viata mai zbuciumata de cand eram mica si am simtit nevoia sa fac aceasta facultate tocmai pentru a intelege mai bine anumite lucruri din viata mea. Mi-ar placea daca ati putea si ati dori sa pastram legatura pentru a va putea cere anumite sfaturi. Astept raspunsul dvs. Va multumesc!
Buna Nicoleta, mi-a placut mult Animus si Anima, generoasa idee, si prezenta ta pe TV este mult mai aproape de tine decat acest blog. IMHO – prima impresie. Te reprezinta mai mult. Aici parca nici pozele nu sunt ale tale. Te-am cautat pe Twitter sa-ti dau follow, ca un fan ce sunt, si asa am ajuns aici : ) Iti doresc succes in proiectele tale.
Seneca ii spunea lui Lucilius :
“Ai putea sa-mi arati pe cineva care pune vreun pret pe timp, care-si socoteste ziua, care-si da seama ca, pe fiecare zi ce trece, el moare? Caci noi intr-asta ne inselam: vedem moartea inaintea noastra, cand mare parte dintr-insa a si trecut: tot timpul dinapoia noastra e-n stapanirea ei.
Toate, Lucilius, ne sunt straine, numai timpul e al nostru. Natura ne-a trimis pe lume cu aceasta singura avere, trecatoare si amagitoare, din care, totusi, ne scoate cine vrea.
Si este atat de mare nesabuinta oamenilor, incat atunci cand capata cate un lucru de nimic, sau de foarte putina valoare ei, cu siguranta, usor de procurat, se simt indatorati, pe cata vreme nici unul dintre cei carora le sacrifici din timpul tau nu considera ca-ti datoreaza ceva, cand, de fapt, acesta este singurul bun pe care nimeni nu ti-l poate inapoia, oricata bunavointa ar avea.”
Si pentru a nu te lasa sa pierzi timpul degeaba am sa-ti dau ceva de citit:
ROSE
de Christian Goodfroy
In prima zi de scoala, profesorul ni s-a prezentat si ne-a dat drept sarcina sa facem cunostinta cu cineva necunoscut. M-am ridicat sa ma uit in jur si atunci o mana fragila imi atinse umarul. Cand m-am intors, am vazut o batranica marunta, cu chipul brazdat de riduri, care ma privea cu un zambet ce ii lumina intreaga fiinta. Spuse:
– Buna, frumosule. Ma numesc Rose. Am 86 de ani. Pot sa te imbratisez?
Am izbucnit in ras si, dupa acceptul meu, ma stranse in brate cu putere.
– Ce cauti la universitate la varsta asta frageda si inocenta? Am intrebat.
– Vreau sa gasesc un barbat bogat, sa ma casatoresc, sa ma stabilesc la casa mea, sa fac niste copii, raspunse ea zambind.
– Hai sa lasam gluma, am reluat.
Eram foarte curios sa aflu ce o motivase sa abordeze acest gen de provocare la varsta ei.
– Dintotdeauna mi-am dorit sa merg la universitate si acuma mi se indeplineste visul, imi spuse.
Dupa curs ne-am dus la bufetul studentesc si am baut un milkshake de ciocolata. Ne-am imprietenit pe loc. Timp de trei luni, zilnic, dupa ore, plecam impreuna si stateam de vorba necontenit. Eram de-a dreptul fascinat sa ii ascult acestei “masinarii a timpului” confesiunile atat de bogate in intelepciune si experienta.
De-a lungul anului, Rose a devenit “mascota” campusului si se imprietenea cu usurinta cu toata lumea, oriunde s-ar fi dus. Ii placea sa se puna la patru ace si sa se lafaie in atentia pe care i-o acorda toata lumea in jur. Si se bucura de fiecare clipa. La sfarsitul semestrului am invitat-o pe Rose sa tina un discurs la banchetul fotbalistilor. Imi vor ramane mereu in minte invataturile ei. A fost prezentata si a pornit spre tribuna. Cand a inceput discursul ei pregatit de acasa, scapa trei dintre cele cinci cartonase pe care isi notase ce voia sa spuna. Deranjata si stanjenita, se apleca spre microfon si spuse pur si simplu:
– Imi pare rau ca sunt atat de neindemantica. Am renuntat la bere in favoarea whiskey-ului si marca asta, Lent, ma baga in mormant. N-am sa reusesc sa mai pun in ordine cartonasele astea, asa ca am sa va spun ceea ce stiu.
Noi am ras si ea tusi ca sa-si dreaga glasul. Continua:
- Nu incetam sa ne jucam pentru ca imbatranim. Imbatranim pentru ca incetam sa ne jucam. Exista numai patru secrete pentru a te mentine tanar, a fi fericit si a deveni un om de succes. Trebuie sa razi si sa gusti umorul fiecarei zile. Trebuie sa ai un vis. Atunci cand ramai fara vise, mori. Suntem inconjurati de oameni morti si nici nu ne dam seama. E o mare diferenta intre a imbatrani si a evolua. Daca ai 19 ani si stai in pat
inert timp de un an, fara sa faci un lucru productiv, vei implini 20 de ani.
Daca am 87 de ani si zac in pat timp de un an fara sa fac nimic voi implini 88. Toata lumea imbatraneste. Nu e nevoie de talent sau pricepere. Ideea e sa evoluezi, identificand mereu oportunitatile care se ascund in inima schimbarii. Nu regreta nimic. Cei care sunt deja batrani nu regreta ceea ce au facut, ci mai degraba ceea ce nu au facut. Numai cei care au regrete se tem de moarte. Si-a incheiat discursul cantand cu avant “Trandafirul”.
Ne-a incurajat sa ii studiem versurile si sa le punem in practica in viata cotidiana.
Rose si-a luat diploma pe care o dorise atatia ani. La o saptamana dupa absolvire, Rose s-a stins pe tacute in somn. Peste 2000 de studenti au fost alaturi de cea care le-a demonstrat ca nu e niciodata prea tarziu sa fii ceea ce vrei sa fii.
SI NU UITATI: NU POTI ALEGE SA IMBATRANESTI SAU NU; DAR POTI ALEGE SA EVOLUEZI!
Ti-a placut? Cum comentezi aceasta poveste?
b19llx
Buna ziua!
Simt ca am ajuns intr-o stare psihica f proasta. Peste o saptamana implinesc 23 de ani. am avut o relatie de 4 ani, care s-a terminat, am suferit enorm afland ca in tot acest timp am fost inselata si mintita. Mi-am impus sa merg mai departe si am cunoscut pe altcineva, un om total diferit, cu care ma simteam in largul meu, simtind ca-l cunosc de o viata desi am fost impreuna doar 2 luni. M-am indragostit, totul era perfect, imi spunea ca ma iubeste, ca ii este dor, simteam asta .. pana cand deodata de pe o zi pe alta..mi-a spus ca nu mai stie ce simte..I-am spus ca-l iubesc, si mi-a spus ca nu ma crede, ca intr-o saptamana imi va trece, spunandu-mi ca doar mi se pare, el purtandu-se diferit fata de fostul cu care am fost 4 ani. A trecut o luna si simt acelasi lucru pt el, IUBIRE, ma trezesc cu el in gand si adorm cu el in gand. Ma doare ff tare pt ca nu stiu motivul pt care el spune ca nu mai stie ce simte, l-am intrebat daca exista altcineva, daca s-a intamplat ceva etc, si mi-a spus ca nu, doar ca nu stie ce se intampla cu el. I-am propus sa ne vedem, insa m-a tot amanat pana nu mi-a mai dat nici un semn. Nu stiu cum sa procedez, mi-as dori sa ne vedem, macar sa-i pot spune ceea ce simt, ca-l iubesc. Cum sa fac?
Mi-e greu sa cred ca azi imi spui te iubesc si maine nu mai stii ce simti!! Trebuie sa se fi intamplat ceva..un motiv trebuie sa fi existat. Mi-as dori sa-i pot arata ca-l iubesc cu adevarat si ca nu e adevarat ceea ce a spus el ca imi va trece (eu avand sentimente pt fostul).
Va multumesc! Daca ma puteti ajuta, astept un sfat, orice. Am atata nevoie.
Multumesc!
Foarte frumos scris. Plang in hohote? Mai ales cand in suflet supararea mie imensa, incerc cu ce puteri mai am (infime de altfel) sa trec si acest hop mare si ma intreb oare o sa pot? Am momente cand il rog pe tata (decedat la 7.03.2011) sa vina sa ma ia, ca sa scap din suferinta pe care o indur.Se spune ca trebuie sa privesti pozitiv sa te incarci cu energie buna, sa nu-ti fie frica si altele. Imi pare rau ca spun, dar acestea nu se poate aplica la toate persoanele in nici un caz mie, cu toata bunavointa si iertarea pe care o am. Cand in jurul tau persoanele cele mai dragi iti fac rau cum poti cere ajutor altcuiva?
nu as avea neaparat un comentariu. sau da. esti idelul meu de psiholog. esti o femeie cum rar vezi si as indrazni sa spun ca mi-as dori sa am personalitatea ta, dar din pacate o am pe a mea.
problema este ca nu am fost la viata mea o persoana foarte hotarata , poate de aceea mi-am pierdut si demnitatea in singura relatie de cuplu pe care am avut-o. l-am iubit enorm, dar el la un moment dat m-a parasit, l-am milogit si nu s-a intors, dupa cativa ani s-a razgandit si eu am acceptat, iar acum cand scriu imi dau seama ce idioata am fost. in prezent suntem casatoriti, avem o fetita, insa am constatat ca el este foarte mamos, ii permite maei lui sa intervina intre noi, a avut unele credite pe care le-a facut pentru ea inainte de casatorie si pe care le-a achitat cu banii dupa nunta noastra. eu m-am suparat,eram gravida, as fi vrut sa mergem in luna de miere, as fi vrut sa folosim banii pt nastere. el m-a acuzat in fata tuturor prietenilor lui, mi-a spus ca sunt zgarcita, ca nu o suport pe mama lui, ca nu tin la fratele lui care este bolnav de schizofrenie, cand de fapt , mama lui fusese cea care ma sunase inainte de casatorie sa imi spuna ca ii nenorocesc baiatul si cate mai cate, iar eu pentru ca o respectam foarte mult la acel moment nu i-am putut zice nimic. in fine pe perioada sarcinii s-a purtat urat cu mine, a avut o saptamana in care nu mi-a vorbit deloc, pleca la fratele lui si nu vroia sa ma ia deloc, ma critila la prietenii lui si ai nostri comuni. am tot rezistat zic eu, am crezut ca dupa ce apare fetita se schimba, insa nu prea. desi as putea spune ca este un tata bunicel, uneori neglijent, dar e barbat. Insa ieri a venit mama lui la noi si a inceput se ma certe ca baiatul ei nu e fericit cu mine, ca il cert, ca il imbolnavesc etc. eu m-am enervat si i-a replicat , insa sotul meu a tipat la mine si mi-a spus sa tac. m-am enervat si mai tare si pentru ca apartamentul in care locuim este al meu, i-am spus mamei lui sa iasa afara daca se mai poarta urat cu mine. ea a zis un nu hotarat, dar a luat-o el de mana si i-a zis ca o dau eu afara desi ea nu a facut nimic rau. ca vine si ea pe la noi si eu o dau afara. mama lui ii spunea mereu ca “vezi mama ce rea e , vezi ce face…” . Azi am hotarat sa nu mai fiu asa sensibila, eu plang mereu, si ieri am plans , dar nici asta nu il impresioneaza pe sotul meu, bine nu il impresiona nici cand eram gravida ca sunt necajita si ca sufar. am hotara ca azi sa nu-l mai las in casa, sa se duca sa doarma la mama lui daca ii tine partea atat de mult pentru ca eu sunt tare necajita. ce-i drept nu as vrea sa divortez, dar nici sa mai traiesc asa nu pot. aveti vreun sfat pentru mine? pentru ca doare tare situatia asta. poate ar trebui sa iau si eu xanax.
Nicoleta, sunt mulţi psihologi pe lume. Tu eşti o femeie excepţional de frumoasă, lipsită de complexe şi prejudecăţi. Mulţi din tagma ta profesională sunt complexaţi şi fac din munca lor un serviciu oarecare, plătit. Adică, fac bani din suferinţa oamenilor. Psihologia e altceva. Harul face diferenţa. Tu poţi vindeca numai privind pe cineva.
buna ziua ma numesc nicoleta am 23 de ani si sunt casatorita avem impreuna un baietel de 6 anisoti.problema mea este ca ma cert zilnic c sotul meu pentru ca iesa foarte des cu prieteni lui si vine foarte tarziu acasa,si asta ma enerveaz foarte tare si atunci ii vorbesc foarte urat,am ajuns sa ne spunem lucruri foarte urate si dupa aceia poate regretam.nu stiu ce sa mai fac.asculta numai de familia lui,bineinteles ca familia lui nu ma vrut de la inceput nici pe nici pe copil am stat despartiti 3 ani dupa trei ani ne-am impacat si acum 2 ani ne-am casatorit,noi locuim in italia,el lucreaza,eu nu si sunt mai mult singura acasa si atunci cand vad ca nu vine de la lucru si sta cu prieteni ma enervez si ii vorbesc urat.cel mai mult ma deranjeaza ca sta la baut si ca vine tarziu acasa.cu mine nu iasa tot timpul spune ca e obosit.ma enervez foarte repede.ajutati-ma sa nu ma mai cert cu el am obosit sa ma tot cert.datim niste sfaturi ca nu mai stiu ce sa fac.am ajuns sa ii spun ca nu mai vreau sa il vad ca imi este urat de el si mult altele,am obosit sa vad ca el nu face nimic in casnicia asta,nu pot sa tac si sa il vad ca vine tot baut si tot tarziu acasa,sunt o fire care se enerveaza foarte repede nu stiu sa imi pastrez calmul.nu mai stiu nici ce mai sinmt pentru el,credeti-ma!!!!!spunetim ce sa fac VA ROG.am suferit multe pentru el si am tecut prin multe.il iubesc dar in acelas timp ma si enerveaza si atunci il urasc.va rog sa imi raspunde-ti ce sa fac.va mutumesc
Buna ziua doamna Nicoleta Vascan.Va apreciez asa de mult si imi sunteti asa de draga ca ma uit cu drag la emisiunile cand apareti dumneavoastra.Am si eu o problema in familie cu sotul meu nu stiu ce sa mai fac nu ne intelegem delok dar este copilul la mijloc si de aceea imi este foarte greu sa iau o decizie adika sa il las nu stiu cum sa procedez daca ma puteti ajuta sa iau o decizie.
El este zodia balanta iar eu sunt pestii, nu stiu dar nu ne completam delok nu ma intelege delok ne certam din orice, eu sunt mai sensibila si plang mai repede asa.
Pana sa ne luam ne intelegeam minunat sau cel putin asa credeam eu de cand avem copilul sau schimbat multe , eu am vartsa de 32 de ani iar el are 30de ani.
Maria,
ai facut bine scriindu-mi. E important sa iti comunici durerea cuiva…te inteleg si iti dau dreptate…da..doare foarte rau…..”nu este pregatit pentru o relatie serioasa” – a ales sa iti motiveze El. Vazuta din afara situatia, se poate spune ca El a procedat corect la modul ca si-a asumat despartirea retragandu-se “motivat”. Nu poti forta Maria, nu poti! E bine ca in aceste momente sa iti dovedesti tie insati iubirea pe care o simti fata de El: daca realmente il iubesti, iti vei gasi puterea sa ii accepti decizia de a se retrage din relatie; dar daca nu il iubesti suficient, e posibil sa te macini in dureri pricinuite de manie, furie, indignare, orgoliu ranit. Gandeste-te la relatia voastra! Cum a fost? Banuiesc ca: frumos. Pastreaza amintirea relatiei frumoase, nu e minunat ca ai ai sansa de a trai o poveste frumoasa? Iubeste, lasa si iarta! Stiu ca poti, numai ca nu imediat. Acorda-ti timp, mai stai in pat, mai plangi, mai iesi apoi pe afara, fa exact ce si cum iti vine…doare, te inteleg. Maica Domnului fie cu tine, iti va fi bine! Cu cat vei rezista durerii cu atat vei creste inlauntrul tau in iubire! Vei vedea, in timp…. ranile care acum iti astupa sufletul cu durere, se vor dovedi a fi corectori buni ai sufletului tau. Nu te pierde in a afla motivul exact al separarii! E prea putin important. Tu esti cea care conteaza si devenirea ta. Sa poti iubi dupa ce ai fost ranita in iubire, asta da vindecare! Stiu ca te vei pune pe picioare, mai ai un picut rabdare…si apoi mila si iertare pentru cel care motive de despartire tot are. Sunt alaturi de tine, tine-ma la curent, Nicoleta Vascan
Prietena draga,
tocmai ce am citit ceea ce mi-ai scris.
Spui ca ai o problema, ca nu te intelegi deloc cu sotul tau, dar ca inainte de casatorie va intelegeati bine.
Tu ce crezi ca s-o fi intamplat?! Sa fie doar el de vina?! Sa fie “de vina” perioada ta de sarcina, aparitia copilului?!
Toate acestea ar fi putut ingreuna buna voastra intelegere, insa, te rog sa ma crezi ca nu e o problema fara rezolvare.
Iti sta in putere sa gasesti o solutie salvatoare; l-ai ales, ai un copil cu el…e clar ca il vrei ca barbat, e al tau, numai ca il vrei in felul tau si nu in felul lui. Iata buba! Cu cat te vei stradui sa il schimbi, cu atat el se va impotrivi mai mult. Lasa-l sa fie El , in felul lui!
Va fi bine, sa ma tii la curent! Sunt alaturi de tine, Nicoleta Vascan
Sorinel, bine te-am gasit! Ei bineeee…..si mie mi-a placut “Animus si Anima” – a fost un proiect pe care l-am conceput cu bucuria de a-l si pune in practica. A fost sa fie atat cat a si fost: aproape 2 ani:) Ma bucura mesajul acesta, primit de la tine! Doamne ajuta pe mai departe!!!!!
Si eu invat de la altii, Iuliana:) Acum serios vorbind……daaa…tinem aproape:)..imi poti scrie oricand! Doamne ajuta!
buna Nicoleta simt nevoia sa vorbesc cu cineva sa ma descarc si stiu ca tu esti foarte potrivita deoarecee ai ascultat multe cazuri ca al meu….de 4 ani jumate am o relatie..este la distanta dar am incercat sa trecem peste acest impediment,desi nu a fost singurul impediment deoarece fam mea nu era d acord cu el dearecee este d alta notionalitate,intr-un final l-au acceptat doar d dragul meu dar nici atunci lucrurile nu au fost prea roz fiindca ne-am certat si intr-un final ne-am despartit 2 lunii..pe urma ne-am reimpacat desi acum cred ca am fcaut o mare greseala oferinduii inca o sansa …se pare ca nu a folosit la mai nimik doar la a imi face rau inca o data,,,…si am desoperit ca pt el eu nu insemnam ceea ce afirma el ci eram una in plus de pe lista lui…asta am descoperit acum d curant d cateva zile…desi acum 2 anii am descoperit ca m-a inselat si desi mi-a fost greu l-am iertat si am incercat sa o luam d la inceput ,tocmai culmea ironiei am descoperit d la persoana cu care era nu d la el..si la fel sa intamplat si acum doar ca in momentul d fata nu e vorba doar d o persoana ci d 2 pe langa mine..bine d care stiu eu sigur desi s-ar putea sa mai fie…as vrea sa il pot intelege dar nu reusesc d ce se joaca asa cu sufletul unor persoane si foloseste cuvinte atat d marii ….nu snt genul d om care sa simt resentimente nici nu pot dar e greu…desi pot spne ca m-am trezit la relaitate si am ajuns la cuvintele fam mele…el nu stie ca eu stiu toate aste pt el e totul rozz se bucura d aventurii si sp in gura mare ca snt logodnica lui si multe altele dc si ce scop nu stiu…nu sp ca e singurul; vinovat poate si eu am gresit dar nu l-am mintit si nici nu l-am inselat .pe cand el d fiecare data cand a avut ocazia…ce parere ai despre toate astea..?tu ce ai face…?eu as vrea sa ii platesc oarecum cu aceias moneda e prea mult sp sa ma razbun…dar vr sa il fac sa isi de-a seama ca cu iubirea nu e d glumit…
Miha draga, am parcurs randurile trmise de tine …iti inteleg “chinul”- ai dreptate si e evidenta starea ta de “oboseala”; de aici si nevoia de a pune un stop cumva, pe undeva! Numai ca tu , in momentul de fata nu iti doresti sa inchei relatia cu “barbatul, logodnicul” tau. Reiese clar din trairirle tale. Si este important si sanatos sa iti asculti acele nevoi emotionale principale si pozitive. Tu il iubesti, dar atitudinea lui te raneste. Aic e aici. Alegerea e la tine. El te-a ales deja:) doar ca se comporta asa cum stie el si nu altfel. Fii atenta: cu cat te vei stradui sa il faci pe el sa fie altfel, vei deveni si tu altfel, o alta si nu va mai fi bine oricum. Asadar……razbunarea nu va functiona nici ca cel mai mic algocalmin pentru durerile tale…va fi un fis, pentru ca durerile tale cer alta alinare: CERTITUDINEA CA ESTI IUBITA. Un barbat, de regula, atunci cand nu vrea sa fie cu o femeie…PLEACA PUR SI SIMPLU…el , in felul lui , e cu tine….Tu, insa, va fi bine sa iti decizi propriile alegeri:vezi ce e important pentru sufletul tau: el, prezenta lui cu orice pret sau lipsa lui, cu orice pret
Imi pare oricum ca ..la ora aceasta… ai luat deja o decizie ..asculta-ti pornirea……Tine-ma la curent, sunt alaturi de Tine, Nicoleta Vascan
Iti multumesc frumos Nicoleta pt raspuns.sincer sa fiu si eu cred la fel…snt intre ratiune si sentimente…nush exact ce sa aleg nu vreau sa mai comit aceias greseala la nesfarsit….si da in felul lui este cu mine dar ru nu ii impartasesc acest mod dea fi sau de a iubii ….da atitudinea lui ma ranit enorm si inca imi mai provoaca durere…am devenit deja o alta..deoarecee m-am scimbat ff tare…am inceput sa nu imi mai ascult trairile sentimentele emotile si sa fiu rationala rece indiferenta…si nu e bne…nu am luat inca o decizie o sa ma gandesc bne deoarecee nu vr sa mai ajung in acest punct d unde tot am plecat si am ajuns d atatia anii…paote trebuie taiat totul d la radacina si sentimentele ingropate anul trecut am reusit sa fac asta dar dupa lunii d lupta am cedat….dar d data asta nu cred ca mai am atata putere sa lupt din nou cu mine..o s ate tin la curent cand voi stii exact ce vr sau trebuie sa fac iti multumesc enorm:*
Edward, buna seara, imi poti scrie aici. Iti Voi raspunde:)
Miha, gandeste-te: cand iti e sete, foarte sete…….nu mai stai pe ganduri si nu ii intrebi pe cei din jur daca trebuie sau nu trebuie sa bei ceva…BEI IMDEIAT, DE INDATA…asa e si in cazul deciziilor…cand e vremea lor si toata fiinta ta e PREGATITA sa si le asume……o faci si gata. Si apoi te simti eliberata, usurata si mai ales IMPACATA. Da, tine-ma la curent, Maica Domnului fie cu Tine! Iti sunt alaturi, Nicoleta Vascan
Buna Nicoleta!
Cand totul ti se pare ca se prabuseste in jurul tau,cand simt ca mi-am pierdut increderea in mine,cum as putea sa trec peste aceste incercari ale vietii?
Te rog,sa-mi dai un sfat in acest sens….
Multumesc!
Buna ziua!chiar de la tine vreau sa primesc un sfat si te rog sa mi-l dai.Am un baiat de 20 de ani,sunt tare nelinistita din cauza comportamentului lui uneori.Este foarte irascibil,face crize de nervi care uneori ma sperie,nu-l tine mult dar mi-e tare frica ca poate face ceva care sa nu se mai poata repara.Crizele astea i le provoaca prezenta tatalui in stare de betie.Am avut mari probleme cu tatal lui din cauza bauturi.a fost internat de 3 ori la spit.9 -dezalcolizare,Copilul a fost alaturi la tot ce v-am spus,l-a marcat rau si asta e cauza la ce v-am scis.Tatal lui n-a folosit violenta fizica si nici verbala fata de el si totusi l-a afectat atat de tare,asta mi-a recunoscut copilul.Vreau sa stiu ce urmeaza sa fac,unde sa ma duc sau ce sa-i zic copilului pentru ca mi-e frica de-o urmatoare criza(ultima am crezut ca-l omoara pe taica-su,pur si simplu nu stia ce face,parca avea si alta fizionomie,daca nu eram langa el sa-l potolesc nu stiu…….ce s-ar fi intamplat)poate vad eu un pic exagerat din cauza temeri dar ceva e in neregula cu el.Am vrut sa mergem la psiholog si nu accepta,dar accepta ca ceva este in neregula cu el-adica ce v-am zis.Va rog sa-mi dati un sfat
Buna Nicoleta,
am atatea pe suflet ..ca nu stiu cu ce sa incep.Am divortat acum 4 ani,atunci parintii mei nu au fost de acord cu divortul meu, fiind de parere ca trebuie sa trec cu vederea(noi locuind cu socrii au fost multe probleme…in mare masura cu socrii)….au fost multe discutii aprinse intre mine si mama,iar eu m-am suparat si nu am mai vorbit cu ei.Intre timp mama a murit subit facand embolie pulmonara la un an dupa ce eu m-am despartit(noi doua nu vorbeam atunci cand s-a intmplat nenorocirea). Am suferit mult si dupa divort si dupa moartea mamei,duhovnicul meu spunand ca o sa-mi treaca in timp …ca timpul le rezolva pe toate.
Acum desi sunt despartita de 4 ani nu reausec sa-mi fac o relatie stabila….desi merg la intalniri..cu cei cu care discut pe net… (locuiesc intr-un oras mic…am 35 de ani si majoritatea prietenilor mei sunt casatoriti, au copii),alte cunostinte nu mi-am facut ca nu mai am unde, decat in mediul virtual,pur si simplu nu reusesc sa-mi fac o relatie..si nu stiu de ce???? ar fi multe de spus…uneori cred ca ar trebui sa discut cu un psiholog dar…financiar nu imi permit..sper sa-mi sa a juti sa-mi raspund la una din intrebari…Multumesc anticipat
Draga Nicoleta,am citit toate problemele sufletesti postate aici in speranta ca poate ma voi regasi in una din ele ,si astfel voi gasi imediat si sfatul potrivit..
Intr-adevar ,m-am regasit in situatia si trairile Nicoletei de 23 de ani…poate ca ai dreptate unde este “buba”..dar cum as putea eu sa fiu indiferenta la indiferenta lui ,nu neaparat fata de mine ..cat fata de copiii nostrii…?Incerc din rasputeri,dar nu pot…Uite si acum ,cand iti scriu tie,el e cu prietenii lui…copiii nu i-a vazut pe ziua de azi decat un sfert de ora,si asta ca l-am rugat eu…Copiii nu au nevoie numai de bani care ii aduce tati,si acestia sunt importanti ce-i drept…dar au nevoie si de atentia lui,sa se joace ,sa se implice in activitatile lor…Cer oare prea mult?
Ti-as fi foarte recunascatoare daca mi-ai raspunde…sincera sa fiu,ma simt singura si parca sunt intr-o situatie fara rezolvare…
Simo draga mea, pui tu intrebarea : “cum as putea eu sa fiu indiferenta la indiferenta lui?” pe un ton atat de sigur si convingator, incat pare-se ca n-ar mai fi vreo posibilitate de salvare, vreo solutie, vreo “calmare’a situatiei. Ia fii un picutz atenta: eu vreau sa iti adresez o alta intrebare, in continuarea intrebarii tale:’cum ai putea, in schimb, sa fii atenta la atentia Lui fata de tine si de copii vostri?’-aceea care este de 5 minute sau chiar mai putin. Te inteleg si-ti cunosc forfota sufleteasca, dar, te rog…fii femeie si mama pe deplin, adica IUBESTE SI IARTA! Nu fii judecator. E al tau, l-ai ales ca barbat, ai facut un copil cu el, simt din cele ce mi-ai scris ca il iubesti…doar ca iti pare ca el , acum, in acest moment al vietii voastre, nu mai este “functional’ in atributiile lui ca tata si chiar sot. Ei bineeee……va trece aceasta perioada si vei avea alaturi de tine acel barbat pe care ti l-ai ales de la bun inceput, dar CU O CONDITIE: SA IL ACCEPTI ACUM ASA CUM E ACUM…IN CADEREA LUI DIN FUNCTIA DE TATA SI SOT. Barbatii au o psihologie aparte de a femeii, insa nu sunt lipsiti de psihologie…tine cont:) El nu se comporta asa pentru ca nu e bun ci pentru ca e ratacit…slabeste-L din stransoarea reprosurilor tale, lasa-l …nu va dura muult..timp in care tu iti indeplinesti in continuare functia de Mama si Sotie. Poti, iti sta in putere. Si nu-i fa pe copii sa simta absenta Tatalui lor, fa-l tu prezent in viata copiilor prin relatari simple despre Tatal lor, prin scuze imbracate in poveste cu continut scuzabil pentru absenta tatalui. Bucura-te!!!! Nu Te mai amari!!! Te rog, e o perioada…..si nu o eternitate…..barbatul tau va invata din bunatatea, rabdarea si daruirea Ta si va face si el la fel, la un moment dat. Casatoria si copiii sunt mai mult decat angajamente….ele sunt un mod de a fi! Si acum gandeste-te: de-ai fi avut un picior stramb, l-ai fi taiat? sau ai fi incercat sa il folosesti cum ai fi putut pentru ca iti permitea sa te misti?! Alegerea este a Ta, bineinteles! Hai, sterge-ti lacrimile si fii Femeie: iubitoare, rabdatoare si-ti vei primi rasplata inzecit……te imbratisez; tine-ma la curent. Sunt aici, langa tine. Nicoleta Vascan,psiholog
Ana, bine te-am gasit! Stiu…si, dincolo de orice psihologie…..iti inteleg parcursul durerii. Am cunoscut pe propria-mi piele unele din durerile pe care le-ai prezenat..numai ca ..vezi Tu? Totul vine ca o lectie in viata noastra, lectia iubirii asumate si traite! Sa tii in continuare legatura cu Preotul tau duhovnic, sa te spovedesti….ai acumulat tensiuni si ai dezvoltat rani pe care doar Iubirea le poate pansa si vindeca la loc. Ai vrea pe altcineva acum, te inteleg..nu gasesti pentru ca toate intalnirile tale , in mare, sunt pe virtual. Dar fii atenta: orice barbat pe care-l vei intalni va cauta o Ana “intreaga” si nu o Ana ” rupta’ de propriile dureri…..Sa stii ca barbatii simt intuitv “pericolul” …..fa-te bine iubindu-te , acceptandu-ti “ratacirea” din iubire cand Mama Ta ( Dumnezeu sa o odihneasca!) ‘a plecat”. Fa-i pomenile, “intalneste-te ” cu ea in rugaciune, iarta-l si pe sotul tau…..IARTA SI VEI FI IUBITA!!!! Nu te pierde in nerabdare raportandu-te la cei de varsta ta, colegi, vecini, prieteni…ei nu au pierdut o mama, nu au un divort in spate…Iubeste-Te, Ana, auzi?! In iubire e nevoie de doi! Pregateste-te si “primeneste-te “sufleteste pentru ce va veni! Iti poate fi bine…dar sa inveti sa te ai pe tine…pentru ca..vezi tu..in goana dupa un altul, ajungi sa te pierzi pe tine..si nu-i de mirare ca nu mai iese “ecuatia” intalnirii acelui barbat care sa te iubeasca si sa vrea sa fie cu tine. Dumnezeu te iubeste, iubeste-l si tu …tine-te de speranta si credinta…si Dumnezeu, in iubirea Lui fata de tine…iti va rasplati asteptarea…cand mai putin te astepti:) Eu deja ma bucutr pentru tine!!! Imi poti scrie, sunt aici, langa tine, Nicoleta Vascan, psiholog
Roxana, cand’ totul ti se pare ca se prabuseste in jurul tau’……mai exista posibilitatea reala ca Tu sa ramai in picioare, ca reper si sprijin pentru o constructie viitoare. Nu ti-ai pierdut increderea, AI OBOSIT! Cauta-ti variante de odihna, cere ajutor in jur pentru facturi, discutii..zic si eu ….Odihneste-te si nu lua vreo decizie. acum…esti epuizata….va trece odata ce te vei fi odihnit……sa iesi din capcana raului in care ai intrat prin convingerea acestei prabusiri….cauta binele! Numai daca nu vrei sa-L vezi, nu-L vezi. Hai, SUS ROXANA!!!! Iti doresti asta, stiu! SI de aceea am si eu o convngere in ceea ce te priveste: CA TE VEI REGASI CURAND BUCUROASA SI SATISFACUTA DE ‘NOUA TA CONSTRUCTIE’. Tine-ma la curent, sunt aici, langa Tine, Nicoleta Vascan, psiholog:)
Zoia, Doamne ajuta, bine te-am intalnit! Am parcurs ceea ce mi-ai scris, daa….betia e o patima grea si creaza in jur durere si furie greu de stapanit. Fiul tau se revolta, e speriat si disperat de raul pe care betia tatalui i le-a provocat. Fii alaturi in continuare de copilul tau, fa-l sa se simta iubit si ..mai mult: spovedeste-te ( cauta-ti, daca nu ai un Duhovnic) si ajuta-l si pe baiatul tau sa se spovedeasca. Tatal alcoolic e un om bolnav…….asta e bine sa inteleaga baiatul tau la un moment dat si ii trebui e sa ajunga in acel moment in care sa se poate detasa de tot raul pe care betiile Tatalui i l-au pricinuit. Cand unul din familie e bolnav, sa stii ca boala e a tuturor…si nu mai loc de plans si vaiete la voi…ci de indreptare. Raman, intr-o prima etapa la necesitatea unei spovedanii pentru Tine si fiul tau…Tine-ma la curent! Maica Domnului te va ajuta! Nicoleta Vascan, psiholog
Nico,iti multumesc din suflet pentru sfaturi.
Situatia de care ti-am vorbit dureaza de vreo 5 ani,de aceea poate ai simtit in cuvintele mele ca nu mai vad nici o situatie de salvare…ma simt cu “mainile legate”.Intr-adevar,am obosit sa mai tot sper ca se vor indrepta lucrurile…imi propun lucrul asta in fiecare dimineata cand ma trezesc..si aproape in fiecare seara “planul meu de a fi mai bine” se da peste cap…Recunosc ce ,oricat de mult m-as abtine ,in fine rabufnesc …el ,avand impresia ca il tin din scurt se enerveaza…si uite-asa…ne certam ca chiorii…Nu zice nimeni sa nu iasa la o bere cu baietii…dar nu aproape zilnic…Iar in zilele cand este acasa,e obosit si doarme…ori se uita la televizor ,si e ca si cum nu am exista pentru el…
Imi doresc ca ai nostrii copii sa fie si cu mami si cu tati,dar nu asa…imi doresc sa fim o familie fericita,sa ne bucuram impreuna de toate lucrurile frumoase din jurul nostru…
Voi incerca sa tin cont de sfaturile tale,pentru ca chiar imi doresc sa ne fie bine!
Iti multumesc inca o data!
La multi ani!
Nicoleta,multumesc mult de sfat…..iti doresc un An Nou plin de sanatate,multa fericire si multe impliniri pe toate planurile!
Toate cele bune si tinem legatura! Roxana T.